Publicitate

loading...

Reincarnarea si detaliile uimitoare despre vietile anterioare! Povesti cutremuratoare!

Reincarnarea si detaliile uimitoare despre vietile anterioare! Povesti cutremuratoare!
loading...

Reincarnarea si detaliile uimitoare despre vietile anterioare! Povesti cutremuratoare! 

Dacă un copil v-ar oferi informaţii detaliate cu privire la viaţa unui om decedat, pe care el nu l-a cunoscut, aţi crede că este reîncarnarea acelui om?

Jim Tucker este director medical la Clinica de Psihiatrie, si profesor asociat in Psihiatrie si Stiinte  la Universitatea de Medicina din Virginia. Principalele sale interese de cercetare sunt copiii care pretind să-și amintească viețile anterioare, și amintiri natale și prenatale.
Tucker raportează că, în aproximativ 70% din cazurile de copii care pretind să-și amintească viețile trecute, defunctul a murit dintr-o cauză nenaturala, ceea ce sugerează că moartea traumatică poate fi legată de reincarnare. El indică de asemenea, că timpul dintre moarte și o nouă naștere aparentă este, în medie, șaisprezece luni, și bebelusul s-ar putea naste cu semne de răni mortale suferite de cel decedat.

Gus Taylor avea 18 luni, când a început să spună că el era propriul său bunic. Copiii mici pot fi confuzi cu privire la propria lor identitate și cele ale membrilor de familie ai acestora, dar acest lucru a fost diferit. Bunicul său a murit cu un an înainte sa se nascaGus, iar băiatul a crezut în totalitate că era acea persoană. Atunci când i s-a aratat o serie de fotografii de familie, Gus a identificat pe “bunicul Augie” când el avea doar patru ani.
A existat un secret de familie despre care nimeni nu a vorbit vreodată în fața lui Gus. Sora sa, Augie, fusese ucisa și aruncata în San Francisco Bay. Familia a fost nedumerita când copilul în vârstă de patru ani, a început să vorbească despre sora lui moartă. Potrivit lui Gus, Dumnezeu i-a dat un bilet după ce a murit. Cu acest bilet a fost capabil să se deplaseze printr-o gaură, după care a revenit la viață ca Gus.

Una dintre povestile cele mai cunoscute despre reincarnare este cea a lui Ruth Simmons. În 1952, ea a trecut printr-o serie de sesiuni de hipnoza cu terapeutul Morey Bernstein, ajungand pana la cealalta viata a ei. Dintr-o dată a început să vorbească cu un accent irlandez si si-a adus aminte multe detalii specifice din viata ei ca Bridey Murphy, care a trăit în Belfast, Irlanda, în secolul al 19-lea. Nu multe dintre lucrurile spuse de ea au putut fi verificate. Cu toate acestea, ea a amintit doi oameni de la care cumpăra mâncare – dl John Carrigan și dl Farr. S-a aflat ca cele două persoane erau băcani.

Parmod Sharma sa născut în Bisauli, India, la data de 11 octombrie 1944. Când avea doi ani și jumătate, a început să spună mamei sale să nu  pregătească mâncarea pentru că are o soție în Moradabad care i-ar putea pregăti mâncarea. Cand avea 3-4 ani, Sharma a descris un magazin numit Mohan Brothers, unde a lucrat cu membrii familiei sale, unde vindea apă și prajituri. Sharma a mai spus că el s-a imbolnavit dupa ce a consumat caș în viața lui veche.
Părinții băiatului au promis să-l ducă în oraș odată ce a învățat să citească. În mod surprinzător, s-a dovedit că a existat o familie Mehra, care a avut un magazin de prajituri și sifon, numit Mohan Brothers. Parmanand Mehra, managerul, a murit în 1943, suferind de o boala gastro-intestinala dupa ce a consumat prea mult caș.

Dr. Erlendur Haraldsson, psiholog şi profesor emerit la Universitatea din Islanda, Reykjavik, a studiat mult timp reîncarnarea. A relatat un caz pe care a început să-l investigheze în anul 2000, în care, un băiat, pe nume Nazih Al-Danaf, a oferit detalii corecte despre aşa-numita lui viaţă anterioară.

Dr. Haraldsson a lucrat cu cercetătorul libanez Majd Abu-Izzeddin pentru a intervieva membrii familiei copilului şi omului decedat, a cărui reîncarnare ar putea fi Nazih. Toţi martorii au fost intervievaţi de mai multe ori, la distanţă de câteva luni, iar povestea a rămas în general aceeaşi.

Mărturia cea mai frapantă a fost aceea a soţiei omului decedat, care a testat cunoştinţele băiatului asupra anumitor aspecte din viaţa petrecută alături de soţul ei.

La vârstă de aproximativ un an şi jumătate, Nazih a spus mamei sale: “Eu nu sunt mic, sunt mare. Am două pistoale şi patru grenade de mână. Sunt un ‘qabadai’ (persoană puternică şi neînfricată). Să nu vă fie teamă de grenadele de mână, eu ştiu cum să le folosesc. Am multe arme. Copiii mei sunt tineri şi vreau să merg să-i văd”.

El a folosit cuvinte pe care părinţii săi nu se aşteptau ca el să le ştie la această vârstă, a arătat un interes neobişnuit pentru whisky şi ţigări, a povestit despre un prieten mut care avea o singură mână, a afirmat că avea o maşină roşie, şi că a murit atunci când nişte oameni au venit să-l împuşte. El a spus că a fost dus la spital cu ambulanţa, şi i-au făcut anestezie în braţ. De asemenea, a cerut să meargă la casa lui din Qaberchamoun, un oraş mic la aproximativ 10,5 mile (17 km) distanţă.

Nazih are rude în apropiere de Qaberchamoun, dar nu a fost niciodată în oraş şi nu cunoştea pe nimeni acolo. După ani de insistenţe, părinţii săi l-au dus în cele din urmă la Qaberchamoun, la vârstă de şase, în 1998. Cu el au mers chiar şi câteva dintre surorile sale.

Ei au ajuns la o intersecţie de şase drumuri în Qaberchamoun. Nazih a indicat unul din drumuri şi le-a spus să-l urmeze. Apoi l-a sfătuit pe tatăl său să aştepte până la intersecţia următoare şi apoi să meargă spre casa lui. Tatăl său, Sabir Al-Danaf, a făcut cum a spus copilul. În cele din urmă, el a fost nevoit să oprească maşina, pentru că drumul era umed, ceea ce făcea dificil de condus maşina. Nazih a sărit şi a început să fugă, iar tatăl său l-a urmat.

Femeile au ieşit să vorbească cu un localnic, în timp ce aşteptau întoarcerea lui Nazih şi a lui Sabir. Ele i-au povestit despre Nazih, iar omul a rămas consternat. Detaliile se potriveau cu viaţa tatălui său, Fuad Khaddage Assad, care a murit în urmă cu câţiva ani. Dr. Haraldsson l-a intervievat pe localnic, Kamal Khaddage, fiul celui decedat.

Nazih nu a putut să recunoască niciuna din casele din faţa lui, aşadar amândoi s-au întors la maşină. Khaddage a întrebat-o pe mama sa, Najdiyah, dacă poate să vină să vorbească cu copilul. Auzind că băiatul ar putea fi reîncarnarea soţului ei, l-a testat.

Ea l-a întrebat: “Cine a construit fundaţia acestei porţi la intrarea acestei case?” Nazih a răspuns: ”Un om din familia Faraj”. Acest lucru a fost corect.

L-a întrebat dacă a avut vreun accident atunci când locuiau în casa lor din Ainab. Nazih i-a răspuns că şi-a luxat umărul într-o dimineaţă. El a dus-o la doctor atunci când a ajuns acasă de la muncă şi a trebuit să poarte gips pentru un timp”. Acest lucru a fost corect.

L-a întrebat dacă şi-a amintit cum s-a îmbolnăvit fiica lor, Fairuz. El a spus: “S-a intoxicat cu medicamentele mele şi am dus-o la spital”, şi acest lucru fiind corect.

Nazih s-a îndreptat spre un anumit dulap din proprie iniţiativă şi a spus că acolo îşi ţinea armele, deşi la momentul respectiv nu se afla niciuna acolo. Faud îşi păstra într-adevăr armele în acel dulap. Copilul a întrebat-o pe văduva lui Faud dacă îşi aminteşte cum maşina lor s-a oprit de două ori pe drumul spre Beirut şi cum nişte soldaţi israelieni i-au ajutat să o repornească. Totul s-a întâmplat într-adevăr astfel.

Băiatul a menţionat un butoi în grădină pe care îl folosea pentru a o învăţa pe soţia sa să tragă cu arma, şi a plecat în fugă să vadă dacă acesta mai era acolo. Şi într-adevăr, era acolo.

Najdiyah i-a arătat lui Nazih o fotografie de a lui Faud şi l-a întrebat: “Cine este acest om?” Băiatul a răspuns: “Acesta sunt eu, eram mare, dar acum sunt mic”.

Articolul în engleză: Do You Believe in Reincarnation? Boy Gives Detailed, Verified Information About Past Life

coolinterestingstuff.com

loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 
Hai si tu pe:
[ X ]