Publicitate

loading...

Decât să își trădeze tovarășii, Crișan a preferat să își ia viața!

Decât să își trădeze tovarășii, Crișan a preferat să își ia viața!
loading...

Decât să își trădeze tovarășii, Crișan a preferat să își ia viața!

Unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784, “Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan” este Crişan. Din ţinutul Zarandului (azi satul Crişan, judeţul Hunedoara), iobag al statului, având la vremea răscoalei vârsta de 52 ani. Nascut in 1732, fiul lui Petru Golda şi al fiicei unui preot, a rămas orfan de mic, si l-a crescut bunicul după mamă, care a făcut eforturi și l-a adus să înveţe carte in Abrud.

După scoala, a facut armată, iar după aceea se căsătoreşte în satul Cărpeniş si are un copil. De atunci i se spune Crişan pentru că era de loc din ţinutul prin care trece Crişul Alb, iar acestor localnici moţii, oameni de munte, le spun “crişeni”. Dacă Horea a fost liderul moral al răscoalei ţărăneşti, Crişan a fost elementul de acţiune al acesteia. Era o fire aprigă şi hotărâtă, mândru, impunător şi sever. În locurile unde a acţionat, confruntările dintre ţărani şi oamenii înarmaţi ai nobililor unguri au fost de o deosebită violenţă.

În vara anului 1784, împăratul a Iosif al II-lea avea nevoie de soldaţi pentru războaie si a aprobat recrutarea unui număr suplimentar de soldaţi. Ţăranii iobagi înrolaţi în aceste regimente scăpau de iobăgie, primind toate drepturile unor cetăţeni liberi, având doar îndatoriri militare. Astfel, un număr mare de iobagi s-a îndreptat spre centrele de recrutare. Nobilii îşi pierdeau o importantă forţă de muncă gratuită şi deci o sursă importantă de câştig. Ei s-au opus plecării iobagilor lor spre înrolare, aceasta fiind scânteia care a declanşat răscoala din anul 1784.

Pe 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad, a venit Crişan cu vestea că Horea a dus noi porunci de la împărat, pe care le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica din Mesteacăn, îndemnându-i pe iobagi ca în acea zi să vină câţi mai mulţi, cel puţin 4-5 din fiecare sat. Duminică se întrunesc circa 500- 600 de ţărani iobagi, iar Crişan le arătă o cruce aurită, susţinând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să-i îndrume să-şi hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărăteşti de la Alba-Iulia.

La 2 noiembrie, Crişan a adunat iobagii răsculaţi în afara satului Curechiu, încercând să îi convingă să continue drumul spre Alba Iulia, dar ţăranii erau speriaţi de intervenţia trimişilor nobilimii, temându-se că mergând la Alba Iulia le vor fi atacate familiile rămase acasă. Adunarea ţăranilor s-a mutat la biserica din sat, unde până la urmă Crişan a reuşit să îi convingă să se lupte cu nobilimea. De la Curechiu mulţimea iobagilor s-a îndreptat spre Crişcior, unde a sosit înainte de vremea amiezii. Aici a avut loc primul atac, fiind ucişi aproape toţi nobilii întâlniţi în cale, iar casele şi clădirile care le aparţineau au fost devastate şi bunurile jefuite. În jurul orei 15:00, tot pe 2 noiembrie, iobagii au atacat oraşul Brad, unde au ucis o parte din nobilii care opuneau rezistenţă.

Răscoala se întinde, Crișan fiind în continuare liderul miltar. După ce s-a hotărât de către Horea întreruperea răscoalei în decembrie 1784, Crişan a încercat la rândul său să se ascundă, cu gândul ca în primăvara lui 1785 să reia lupta. A fost prins la 30 ianuarie 1785, tot prin trădare, ca şi Horea şi Cloşca, care fuseseră deja capturaţi la 27 decembrie 1784 şi din data de 2 ianuarie 1785 se găseau încarceraţi la Alba Iulia. Crişan a fost trădat de către nouă ţărani din satul Cărpeniş şi din împrejurimile acestuia, în frunte cu preotul Moise. A fost prins pe drumul ce duce spre Ponor şi dus la închisoarea din Alba Iulia. Pe urmele lui Crişan era deja o mică armată. Odată cu el au fost prinşi soţia şi fiul său, precum şi un om care îl ajuta ca servitor. Ajuns la Abrud sub escortă militară tot în ziua de 30 ianuarie 1785, a fost interogat imediat de către maiorul Pückler, asistat de ofiţerii săi şi de magistratul oraşului Abrud. I s-au pus 30 de întrebări, benevolum examen (adică fără tortură). În ziua de 1 februarie 1785 a fost dus sub escortă militară la Alba Iulia, unde a ajuns în aceeaşi zi, fiind întemniţat în cazematele care se aflau sub clădirea gărzii mari. Aici a fost despărţit de soţie şi fiu. La 7 februarie 1785 vestea prinderii lui Crişan a ajuns la împăratul Iosif al II-lea, care a dispus recompensarea celor care l-au prins cu suma de 300 ducaţi, pe care să-i împartă între ei.

Ştiind ce avea să urmeze, un interogatoriu mai dur, cu chinuri fizice, în care ar fi trebuit să spună totul despre participanții la răscoală, Crişan s-a spânzurat în închisoare cu nojiţele de la opinci, la data de 13 februarie 1785. Capul său a fost expus într-o ţeapă în faţa propriei case. Trupul i-a fost despicat de călău în bucăţi, iar acestea trimise şi expuse public în diverse localităţi (Abrud, Bucium, Brad şi Mihăileni) ai căror ţărani se răsculaseră, cu scopul de a-i îngrozi pe aceştia şi a-i descuraja, ca să nu mai încerce pe viitor să se ridice împotriva nobilimii maghiare din Transilvania.

sursa istorie-pe-scurt.ro

loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 
Hai si tu pe:
[ X ]