Publicitate

loading...

 Ecaterina Teodoroiu a murit când „aplecându-se asupra unui gradat rănit în luptă, a fost lovită de un glonț în inima ei prea mare”.”Înainte, băieți, sunteți cu mine!”

 Ecaterina Teodoroiu a murit când „aplecându-se asupra unui gradat rănit în luptă, a fost lovită de un glonț în inima ei prea mare”.”Înainte, băieți, sunteți cu mine!”
loading...

 Ecaterina Teodoroiu a murit când „aplecându-se asupra unui gradat rănit în luptă, a fost lovită de un glonț în inima ei prea mare”.”Înainte, băieți, sunteți cu mine!”

A fost odata, cu adevarat ca niciodata, o fata pe care o chema Catalina. S-a nascut in satul Vadeni, foarte aproape de Targu Jiu. Casa parintilor ei, ca toate cele gorjenesti. Cu pridvor, doua odai, una, cea de la strada, cu rost de bucatarie, desi o parte din familie dormea si aici. Pereti ridicati din lemn, legati cu pamant si varuiti. Tavanul sprijinit in barne groase. Opt copii erau in familia aceasta. Uite asa isi duceau viata, plina de nevoi, cele zece suflete sub acest acoperis. Parintii erau oameni saraci, dar muncitori, Elena si Vasile trudind pe mosia boierului Dumitru Preliceanu. Cat era de-o schioapa, Catalinei ii placea sa stea la ferestruica mica, a camerei de la ulita, sa se uite la oamenii care trec dincolo de gardul curtii. Mergea si ea la casa boierului. Ca un oaspete care intrase pe sub pielea gazdelor, pentru sclipirea vorbelor sale. La scoala din sat, invatatorul o ia, pentru talentul ei, intr-o piesa de teatru, unde Penes Curcanul era personajul principal. Mai baietoasa din fire, Catalina primeste chiar rolul personajului istoric.

Eroina se numea Catalina Toderiu. Pentru ca apoi, nu se stie precis prin ce resorturi, sa fie rebotezata Ecaterina Teodoroiu. Necunoscute sunt, intr-adevar, caile istoriei! Satul in care a vazut Catalina lumina zilei este azi un cartier al orasului Targu Jiu.

Ce ar fi fost in viata ei Catalina, daca nu era Primul Razboi Mondial? Probabil ca ar fi devenit invatatoare. Asta isi dorea. (povestidangheorghe.blogspot.ro)

August 1917 o găsește pe Ecaterina Teodoroiu în Vrancea, la Muncelu, unde se desfășura o luptă care avea să dureze până în noiembrie. Pe 22 august Batalionul II, din care ea făcea parte, a trecut din rezervă în linia I. Compania 7, unde ea lupta alături de prietenul ei Mănoiu a primit ordin ca în după-amiază, să facă legătură între Compania a 5-a și a 6-a ale batalionului, pe front. Luptele porniseră aprig la ora 21:15.

În seara lui 22 august, după o cumplită luptă, Ecaterina se afla cu plutonul ei în tranșeu, pe dealul Secului, deasupra pârâului Zăbrăuciorul, în zona Muncelului. Pârvu Boerescu, militar cu experiență, din statul major al Diviziei 9, care-i purta de grijă domnișoarei sublocotenent spune: „găseam necesar să însărcinez pe sergentul major din plutonul ei, precum și pe sublocotenentul Mănoiu care comanda un pluton vecin din același regiment, pentru ca, în caz de nevoie, să-i dea sfaturi eroinei cum să conducă în foc soldații”.

Nimeni n-a putut-o opri pe Ecaterina să iasă singură din tranșee, în clipa când ea observase că forțe inamice porniseră către liniile noastre la un contraatac. Suindu-se în picioare pe parapetul șanțului-adăpost, strigând cuvinte de înflăcărare, și-a chemat ostașii să deschidă focul și să pornească la atac. Fiind zărită de inamici și auzind glasul ei acuțit, germanii din rezervă au tras. Ultimele cuvinte ale eroinei au fost fără șovăire: ”Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine”. Două gloanțe în piept i-au curmat viața. Comandantul Jipa preciza că ultimele ei cuvinte ar fi fost rostite după ce a fost împușcată: „Înainte! Înainte! Răzbunați-mă!”

S-a făcut coșciug și cruce de stejar și a fost înmormântată cu paradă pe câmpia de la Zăbrăuți

Citeste mai departe —> www.istorie-pe-scurt.ro

dscf4895 ecaterina-teodoroiu

 

loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 
Hai si tu pe:
[ X ]